Câte ceva din fiecare loc
despre-munti.jpgFotografia de fundal a cardului cu titlul600 × 861 px
Empatia, autenticitatea, respectul și grija față de celălalt fac parte din felul meu de a fi și, firesc, din felul în care lucrez.
Cred că fiecare om are propria poveste, propriile nevoi și propriul mod de a trece prin dificultăți. De aceea, văd terapia ca pe un proces construit împreună, care ține cont de experiențele, vulnerabilitățile și resursele fiecărei persoane.







Încă din copilărie, am vorbit și am ascultat povești în limbi diferite, iar rădăcinile mele se întind în mai multe culturi.
Am locuit în mai multe țări și am luat-o de la început de mai multe ori, cunoscând oameni și descoperind obiceiuri și moduri diferite de a privi lumea. Din fiecare loc în care am trăit am păstrat câte ceva care face astăzi parte din mine.
Din aceste experiențe păstrez deschiderea de a asculta și de a întreba, fără să grăbesc ceea ce are nevoie de timp. Am învățat să privesc fiecare om în contextul propriei vieți, cu valorile și experiențele care l-au format.
Am lucrat în mediul corporatist, între proiecte, oameni și presiunea deadline-urilor.
Experiența aceasta mă ajută să înțeleg cât loc poate ocupa munca în viața noastră și cât de greu este uneori să o lăsăm la birou, chiar dacă ziua de lucru s-a încheiat.
Mi s-a întâmplat și mie să cer prea mult de la mine, să-mi pun standarde greu de atins și să ajung la epuizare.
Antreprenoriatul a venit cu bucuria de a construi ceva al meu, dar și cu îndoieli, responsabilitate și multe de învățat pe parcurs.
Îmi este familiară dorința de a merge înainte, însoțită uneori de ezitare. Poate de aceea privesc cu căldură începuturile și pașii mici, care cer uneori mai mult curaj decât se vede.
Alături de cei doi copii ai mei, sunt zile în care mă bucur de ceea ce construim împreună și zile în care mă întreb dacă le-am oferit suficient din mine. Îmi doresc să le fiu aproape și, în același timp, să am grijă de visurile mele și de profesia pe care am ales-o. Nu îmi este mereu ușor să le împac. În momentele mai grele, mă gândesc că poate, văzându-mă cum îmi urmez visul, vor învăța și ei să aibă grijă de visurile lor. Și încerc să-mi ofer aceeași blândețe pe care îmi doresc să le-o ofer lor.
Să fiu mamă înseamnă și să descopăr câte emoții pot încăpea într-o relație și cât de mult contează să ne simțim ascultați și acceptați, chiar și în zilele în care nu reușim să fim așa cum ne-am dori.
Am început să grădinăresc din grijă pentru natură, pentru cei dragi și pentru mine. Treptat, grădina a devenit un proiect al nostru. Cu bucurie și entuziasm, punem semințe în pământ și așteptăm cu nerăbdare să vedem ce răsare.
Grădina a devenit un loc care ne aduce împreună și în care îmi regăsesc liniștea și energia. Cu timpul, am observat că grija pe care mi-o ofer aici se simte și în felul în care sunt alături de ceilalți: cu mai multă răbdare, prezență și blândețe.

Cred în întâlniri sincere, în apropiere umană și în respectul pentru felul unic în care fiecare dintre noi își trăiește povestea.